20 de minute de la cabană · o oră pentru vizită · tot anul
Mănăstirea Voroneț a fost ridicată de Ștefan cel Mare în 1488, în doar câteva luni, spune tradiția, iar pereții ei au fost pictați pe dinafară câteva decenii mai târziu. E cea mai cunoscută dintre bisericile pictate ale Bucovinei, face parte din patrimoniul UNESCO și e locul unde s-a născut o culoare: albastrul de Voroneț. O vizită liniștită durează cam o oră.
O culoare pe care nimeni n-a reușit s-o copieze
Oricine a fost la Voroneț vorbește mai întâi despre albastru. Nu e albastrul cerului și nici al mării, ci unul mai adânc, mai tainic, cu o lumină care pare să vină din interiorul zidului. A trecut prin aproape cinci veacuri de ploi, zăpezi și vânturi de munte și a rămas acolo, pe fațade, viu, ca și cum ar fi fost pus ieri.
Din ce e făcut exact, specialiștii încă discută. Pentru voi contează altceva: să-l vedeți în lumina dimineții, când soarele cade pieziș pe zid și culoarea capătă o adâncime greu de descris.
Ce vedeți pe pereți
„Judecata de Apoi”, pe peretele de vest, e cea mai cunoscută frescă a Bucovinei: sute de personaje, îngeri, sfinți și păcătoși, așezate pe registre, de sus în jos. Se citește ca o carte deschisă, cu răbdare, și de fiecare dată descoperiți altceva.
Pe peretele de sud puteți admira „Arborele lui Iesei” alături de alte scene religioase și reprezentări ale sfinților. Peretele este frumos luminat dimineața, când puteți realiza și cele mai reușite fotografii.
Înăuntru se află mormântul lui Daniil Sihastrul, duhovnicul lui Ștefan cel Mare. Tradiția spune că la sfatul lui a fost ridicată mănăstirea.
Când e cel mai frumos
Dimineața devreme, înainte de autocare, sau după-amiaza târziu, când curtea se golește și umbrele se lungesc. Vara, între zece și două, e aglomerat.
Iarna, Voronețul devine alt loc. Zăpada face albastrul și mai viu, curtea e aproape pustie, iar liniștea e atât de adâncă încât auziți zăpada scârțâind sub pași. Dacă veniți o singură dată în viață, veniți iarna.
Cum ajungeți de la cabană
Douăzeci de minute. Coborâți din Stulpicani spre Frasin, pe DN17 spre Gura Humorului, iar la marginea orașului urcați spre Voroneț. Parcarea e la câteva sute de metri de mănăstire, iar drumul până la poartă trece printre tarabe cu ouă încondeiate, linguri de lemn și cojoace.
Puteți pleca după prima cafea și vă întoarceți la prânz, cu toată după-amiaza liberă pentru jacuzzi.
Programul de vizitare și taxa de intrare le găsiți pe site-ul mănăstirii. Taxa se plătește, de regulă, doar cash, așa că luați bani mărunți: mulți vizitatori renunță la intrare pentru că au doar card.
Ce mai vedeți în aceeași zi
Mănăstirea Humor e la un sfert de oră și e sora mai liniștită a Voronețului: mai mică, mai puțin cunoscută, cu un turn din care se vede tot satul. Împreună fac o dimineață perfectă. Dacă aveți chef de un drum mai lung, Moldovița și Sucevița vă așteaptă peste dealuri, dar pentru ele e bine să vă păstrați o zi întreagă.
Întrebări frecvente
Cât durează vizita la Mănăstirea Voroneț?
Între trei sferturi de oră și o oră, cu tot cu ocolul bisericii pe dinafară, unde sunt cele mai frumoase picturi.
Se poate fotografia?
Regulile de fotografiere pot diferi de la un lăcaș la altul. Urmați indicațiile afișate la intrare și întrebați înainte de a fotografia în interior. La intrare se cere o ținută decentă.
Merită cu copiii?
Da, dacă o luați ca pe o poveste. „Judecata de Apoi” e plină de personaje, iar copiii o citesc ca pe o carte cu imagini. Pentru o zi în familie, două mănăstiri sunt suficiente. Lăsați timp și pentru drum, joacă și opriri spontane.
Unde dormim aproape de Voroneț?
La douăzeci de minute, în Stulpicani, e o cabană pe care o închiriați întreagă, cu jacuzzi sub cerul liber și pădurea care înconjoară casa. Ghidul acesta l-am scris de acolo.
Dormiți la douăzeci de minute de Voroneț
Mergeți la mănăstire dimineața, cât e liniște, și vă întoarceți la prânz la o masă lungă și la un jacuzzi cald. Seara, focul din șemineu și nimeni altcineva în casă. Casa întreagă, un singur grup, de la 900 lei pe noapte.
